Articol publicat Vineri, 29 Ianuarie 2010 10:03
Prima mea dragoste a luat naştere în seara zilei de 04.11. 1969, când tata venind dintr-o excursie din fosta Republică Yugoslavia, a intrat pe uşă cu o cutie ce mie îmi părea imensă. Nu puteam să îmi imaginez care era conţinutul acelei cutii, dar nici nu mă gândeam că surpriza era de fapt pentru mine. Am sărit prinzându-l de gât, ca de obicei, agaţându-mă ca o maimuţică în braţele lui. L-am sărutat pe obraji şi cu un zâmbat larg , l-am întrebat:
- Ce mi-ai adus?
- Ghici, zise tata.
- Cioco?
- DA, şi cioco.
- Cum adică şi cioco? Vrei să spui că am mai primit ceva?
- Uită-te în cutia aia mare!
Am sărit ca arsă din braţele tatălui, sub privirile calde ale mamei, şi cu inima bătându-mi, mai să îmi sară din piept, am rupt colţul cutiei. Nu-mi dau seama ce văd. E ceva din cauciuc. Rup mai departe cutia, iar sângele simt cum mi se scurge spre picioare, cum mâinile se răcesc, şi Doamne, inima aia care bate atât de tare că o aud şi în timpane! Cutia se lasă greu dezmembrată de mânuţele fragile ce tremurau de emoţie. Timpul parcă se dilata. Încet, în mintea mea de copil, fragmentele conţinutului, încep să capete contur. Roţi! TATA! O BICICLETĂ! Tăticule, te iubesc, tăticule!
Citeşte mai mult...
