Sambata, Februarie 04, 2012
°C
Story 
Expeditia "Cu bicicleta pe acoperisul lumii"
Expeditia "Cu bicicleta pe acoperisul lumii"
10 mai- 1 iunie 2008
Interesant, la inceput lumea era reticenta, "cum adica, nu mergi pe munte?"
Mi-a luat ceva sa le explic ca de fapt la viata mea am facut mii de km cu bike si ca cele doua roti sunt un perfect instrument cu care te poti deplasa autonom ca sa cunosti lumea.
Proiectul a fost al lui Catalin Neacsu, acelasi Cata cu care fusesem pe Cho Oyu, un varf frumos din Himalaya. Tot el a gasit si sponsori, respectiv 2 biciclete zdravene, si aparatura audio-video de calitate. In rest, am mers pe banii nostri.
Planul initial era sa strabatem distanta Lhasa- Kathmandu. Dar pentru ca situatia tibetana e cea pe care o stim, am optat pentru Ladakh, India, zona cunoscuta drept "micul Tibet".
Bicicletele au calatorit cu avionul si busul, alaturi de noi si le-am folosit doar in zonele de interes. Altfel, desi frumos, ne-ar fi luat muuuult timp si eu aveam vreme doar trei saptamani pentru asta.
Din Delhi am fost la McLeod Ganj, langa Dharamsala unde l-am vazut -fugitiv pt ca era in masina spre aeroport- pe Dalai Lama, apoi am mers in Srinagar, Kashmir, pe malul lacului Dal. Kashmirenii (asa se zice?) nu acceptau vanzarea terenurilor catre straini, asa ca englezii si-au construit acolo case-ambarcatiuni. Arata deosebit.
De acolo, prin trecatoarea Zoji-La, inchisa iarna, am intrat in Ladakh, unde senzatia de liniste si pace atat de specifica zonelor buddhiste m-a coplesit. Nu am rezistat unei provocari, aceea de a trece muntii in Valea Nubra, prin trecatoarea Khardung La, considerata de indieni drept "The highest motorable road in the world". GPS-ul meu arata 5374 m altitudine. La dus am urcat cu autobuzul in trecatoare, ne-am aclimatizat cateva ore, am coborat in vale si dupa 2 zile am urcat pe biciclete pana sus, in doua etape. In a doua zi, cei 15 km -pe drum partial asfaltat-, de la 4500 la 5374m, i-am urcat in aproape 6 ore, dar am reusit sa nu mergem deloc pe langa biciclete. Cred ca de mult nu am depus asa efort. Cu aceasta ocazie am stabilit, cred, un record romanesc de altitudine, depanand cea mai inalta pana de cauciuc, la cota 5200.
Coborarea celor 45 km pana in Leh, la 3500m altitudine, a fost magnifica.
Din Leh, capitala Ladakh-ului, am trecut muntii, partial auto, partial velo, pana in Manali, in statul Himachal Pradesh, statiunea lor de top. De aici in Delhi, si spre casa-eu, iar Catalin, in Kathmandu.
Principala invatatura pe care am tras-o a fost ca nu mai e nici o problema sa iti duci bicicleta de acasa oriunde in lume, si cu cat o urci mai sus, cu atat mai departe ai ce vedea. Mai multe imagini ale locurilor vizitate, pe site-ul meu de fotografii, www.momente.ro.
povestire scrisa de Cristian TZECU, Asociatia "De Partea Ta", Timisoara. Numar de biciclist: 487
Miercuri, 07 Ianuarie 2009 01:16
10 mai- 1 iunie 2008
Interesant, la inceput lumea era reticenta, "cum adica, nu mergi pe munte?"
Mi-a luat ceva sa le explic ca de fapt la viata mea am facut mii de km cu bike si ca cele doua roti sunt un perfect instrument cu care te poti deplasa autonom ca sa cunosti lumea.
Proiectul a fost al lui Catalin Neacsu, acelasi Cata cu care fusesem pe Cho Oyu, un varf frumos din Himalaya. Tot el a gasit si sponsori, respectiv 2 biciclete zdravene, si aparatura audio-video de calitate. In rest, am mers pe banii nostri.
Bicicletele au calatorit cu avionul si busul, alaturi de noi si le-am folosit doar in zonele de interes. Altfel, desi frumos, ne-ar fi luat muuuult timp si eu aveam vreme doar trei saptamani pentru asta.
Din Delhi am fost la McLeod Ganj, langa Dharamsala unde l-am vazut -fugitiv pt ca era in masina spre aeroport- pe Dalai Lama, apoi am mers in Srinagar, Kashmir, pe malul lacului Dal. Kashmirenii (asa se zice?) nu acceptau vanzarea terenurilor catre straini, asa ca englezii si-au construit acolo case-ambarcatiuni. Arata deosebit.
De acolo, prin trecatoarea Zoji-La, inchisa iarna, am intrat in Ladakh, unde senzatia de liniste si pace atat de specifica zonelor buddhiste m-a coplesit. Nu am rezistat unei provocari, aceea de a trece muntii in Valea Nubra, prin trecatoarea Khardung La, considerata de indieni drept "The highest motorable road in the world". GPS-ul meu arata 5374 m altitudine. La dus am urcat cu autobuzul in trecatoare, ne-am aclimatizat cateva ore, am coborat in vale si dupa 2 zile am urcat pe biciclete pana sus, in doua etape. In a doua zi, cei 15 km -pe drum partial asfaltat-, de la 4500 la 5374m, i-am urcat in aproape 6 ore, dar am reusit sa nu mergem deloc pe langa biciclete. Cred ca de mult nu am depus asa efort. Cu aceasta ocazie am stabilit, cred, un record romanesc de altitudine, depanand cea mai inalta pana de cauciuc, la cota 5200.
Coborarea celor 45 km pana in Leh, la 3500m altitudine, a fost magnifica.
Din Leh, capitala Ladakh-ului, am trecut muntii, partial auto, partial velo, pana in Manali, in statul Himachal Pradesh, statiunea lor de top. De aici in Delhi, si spre casa-eu, iar Catalin, in Kathmandu.
Principala invatatura pe care am tras-o a fost ca nu mai e nici o problema sa iti duci bicicleta de acasa oriunde in lume, si cu cat o urci mai sus, cu atat mai departe ai ce vedea. Mai multe imagini ale locurilor vizitate, pe site-ul meu de fotografii, www.momente.ro.
povestire scrisa de Cristian TZECU, Asociatia "De Partea Ta", Timisoara. Numar de biciclist: 487
Seteaza la favorite
Bookmark
Trimite prin email
Citiri: 325
